Multa vreme mi-am tratat corpul ca pe o cetate fortificata, iar el este un Templu. Cred ca asta este parte din cautarea Femeii, sa-si reaminteasca ca acest trup minunat este un Templu Divin pe care l-am maltratat constant si transgenerational. Iar in aceasta viata avem sansa sa ne trezim si sa spunem ”STOP” tiparelor traumatice primite prin stafeta.

Am fost binecuvantata cu daruri ce m-au adus mereu in conexiune cu sufletul femeii si pielea ei. Coincidenta face ca pielea sa aibe ca si corespondent plamanul, pozitionat in dreptul chakrei inimii. Cumva toate se iau frumos de manuta si ajungem sa intelegem mai profund ce ne doare de fapt. 

Dupa ani de experienta, am ajuns sa inteleg mai mult atunci cand privesc o piele uscata ce si-a creat un strat aspru la exterior. Vad o fiinta sensibila si minunata in interior, care este traumatizata profund de societate. Iar ca sa se apere (sa supravietuiasca) isi creaza aceast scut de protectie. 

Cand privesc cearcane adanci, vad o fiinta ce cauta lumina pe calea suferintei. 

Acneea imi vorbeste despre nevoia de a fi acceptat asa cum esti menit sa fii.

Si tot asa daca privesc la corp, emotiile-mi vorbesc si taine multe imi soptesc. La fel si femeia… inca de mic copil am fost pusa in postura de a-I fura painea duhovnicului. Chiar si inainte de a intelege, de a stii, de a ma scoli, de a trai ce n-am trait, de a accepta si integra, femeile si-au deschis sufletul in fata mea, afland astfel trairi si povesti incredibile. 

Asa am aflat multe taine din Templul Femeii 

Una dintre cele mai intalnite chiar si la femei ”despre care n-ai fi crezut vreodata…” este rusinea ca nu esti “ce trebuie, cat trebuie, cum trebuie”. Inca din copilarie ne-au fost trasate niste linii clar-ambigue despre “ in rand cu lumea”. Comparatia constanta cu colegul x sau y, ne-a sters bucuria personala si ne-a redus Calatoria Unica la un tipar general.

Pe de alta aparte societatea de azi ne ofera un ”tipar genocid” in care frumusetea naturala se da la schimb pe ”frumusetea sintetica de la muzeul de ceara.” 

Cand vad femei superbe care s-au transformat intr-un manechin impaiat, imi plange sufletul, dar le inteleg trauma. Inteleg ca toate incearca sa umple acel insuficient din suflet cu multi mililitri la seringa, din pacate, asa ceva nu se intampla niciodata…

Multe dintre noi ne-am simtit la un moment dat, prin experientele traite, ca refuzate la export. Iar de aici a pornit un lant infinit de compromisuri emotionale, fiecare dintre ele adancind si mai mult trauma. 

Mamele si bunicile noastre la randul lor au trait o viata plina de suferinte, lipsuri si compromis, iar de multe ori ne-au invatat si pe noi sa mergem pe aceeasi cale. Mereu ma intrebam in copilarie ce inseamna ” io iti vreau doar binele, mai mama”. Pai daca nu-mi aducea bucurie ceva si nu mi se potrivea deloc, ce bine sa inteleg ca-mi vrea mama prin asta? Ceea ce simteam in schimb era un program bagat pe gat.

Priveam si ma minunam la ideea de familie si rostul pe care spuneau ca trebuie sa ti-l creezi in viata ca toti cei maturi, dar ei erau mai toti nefericiti… asadar, de ce le-as fi urmat calea, sfatul, randuiala …?! Am ales sa-mi fac eu cararile in viata, sa pierd pe mana mea, mai bine asa, macar am capatat o experienta noua, chiar daca in multe cazuri am socat audienta si am platit scump.

Cand am devenit femeie constienta, m-a manat curiozitatea copilului plin de nedumeriri ce a ramas blocat in interiorul meu, sa fac sapaturi mai adanci. Sa incerc sa aflu cat mai multe despre copilaria si viata mamei, a buniciilor si a femeilor din neamul meu. Pentru ca mintea mea avea nevoie de aceste informatii, dar Sufetul, Celula, Corpul… stiau, simteau, traiau deja toate acele experiente si traume transgenerationale. 

Experienta traita in 2022 m-a invatat despre acest dezastru emotional carat si predat din mama-n fiica, de generatii. Trupul mi-a povestit ”pe viu” cum sta treaba cu emotiile nedigerate, stivuite bine si dezordonat in articultatii, muschi, fascie, organe.

In luna septembrie a anului trecut am ajuns in postura unui om cu handicap. Prima data m-a lasat piciorul stang. Azi o durere mai mica plecata linistit din sciatic, maine o durere mai mare ma claxona insisitent cu cate un junghi crunt, pana intr-o zi cand m-a lasat si dreptul. Astfel nu am mai putut merge deloc. Frumusetea face ca in acelasi timp omoplatul stang a intrat in greva, iar bratul drept in freeze. 

Deci da, a fost o tragicomedie in care simteam la propriu ca urmeaza sa ma dezmembrez, voi povesti despre ea pe larg, cu alta ocazie.

A fost o experienta traita pe repede inainte despre ”cum poate fi la 80 de ani” intr-un corp vlaguit de traumele personale si transcedentale carate si predate mai departe.

Am invatat din aceasta traire unica cat de important este sa imi leg caii pe Drum, la fiecare pom intalnit daca asa simt, sa-mi hodin si ingrijesc Templul, sa-mi opresc mintea, sa respir profund si mult, iar apoi doar sa Fiu pentru un timp… dupa un asa rasfat, pot fi observator in viata mea. Trupul este plin de vitalitate. Cu claritate imi observ mintea complexa si intortocheata uneori. Observ tiparele pe care le tot repet, iar creierul meu, este suficient de odihnit sa faca conexiunile necesare transformarii. 

Am reusit sa ies din acest impas fara a merge pe calea medicinii clasice, care nu m-ar fi ajutat in aflarea misterului cauzal. Dar prin Reiki , Osteopatie, Acupunctura, Introspectie, Iubire si Respect de sine am reusit sa ma vindec intr-un timp incredibil de scurt, pe cale naturala, rezolvand cauza emotionala din mine care mi-a atras acea suferinta in corpul fizic. 

Acest proces al vindecarii este practic Jocul Vietii, caci el tine cat e viata. Interesant e ca depinde de noi , aici chiar avem liber arbitru 100 %, sa alegem iubirea = vindecare sau sa mergem la fel ca parintii nostri. 

Anul 2023 a venit cu rezultate benefice a introspectiei din 2022, am intrat in depresie 🙂 … sau mai bine zis am constientizat ca sunt acolo de ceva timp. Ca parti din mine sunt blocate in crampeie de timp inca din viata intrauterina si mica copilarie, altele din adolescenta si prima tinerete. Si uite asa mi-am explicat de ce simt dimineata cand ma trezesc ca nu-s toata, parca nu-s intreaga si ce-a ramas e cam uzat…

Ioc putere de munca, ioc bucurie, cenusiul s-a asternut peste glie… 

Si am tinut-o asa pasind prin ea, cautand s-o inteleg, accept, imbratisez, integrez ca si parte din poveste. 

A fost dificil, crunt in anumite momente, dar eliberarea si vindecarea venite dupa acest proces, mi-au adus o pace cum nu-mi amintesc sa fi simtit celulele mele.

Voi povesti intr-un alt articol mai pe larg, despre acest proces inaltator de vindecare a depresiei (parsive) pe care o caram in celula, dar nu stim asta.

Cararile holistice pe care le-am urmat pentru vindecarea depresiei si a tot ce contine dansa in ea :

Reiki, Osteopatie, Acupunctura, Introspectie, Observare, Iubire si Respect de Sine, Ritualuri Samanice Dacice si Amazoniene, Intalniri intre Femei, Fascia Terapia, Masaj, Pictura, Dans, legatura constanta cu oameni care prin experienta si intelepciunea lor imi pot oferi o ceasca de umor rafinat in tot labirintul emotional haosat. 

Mereu m-a fascinat ce se intampla dincolo de cortina scenei, acolo unde reflectoarele si ochiul muritorului de rand nu patrund… acolo, in lumea interioara a omului unde salasuieste Fiinta. Cum se simte cand plange salcia in Templul lui?  

Vestea buna din toate cate am povestit este ca pentru orice am creat noi insine, exista un leac. 

Iar tot ceea ce este in noi si nu este al nostru, dar s-a perpetuat prin noi si obiceiurile dobandite, pe nebanuite, poate fi vindecat, tot prin noi.

De aceea vin si-ti spun Femeie ce mergi pe acelasi Drum cu mine, intoarce-te catre tine si afla nemultumirea ce izvoreste din adancul Fiintei tale. Trateaz-o holistic, imbratisand-o cu iubire si empatie, apoi vei reusi orice ti-e menit sa Fii. 

Accepta-te, esti minunata si perfecta in forma ta, indiferent ce-ti spune societatea despre frumusete, Tu urmeaza Calea ta, Calea Inimii si vei inflori ca un curcubeu de primavara.  

Ca si tine, fiecare dintre noi s-a mai pierdut prin Zare, dar mereu, vor fi frati si surori ce te vor ajuta sa ramai pe Cale.

Cu iubire,

O Femeie Calatoare si de Vise Traitoare

MM